Se știe că, în general, copiii fac mai mult ceea ce văd decât ceea ce li se spune. Copiii sunt mici „bureței” și ei preiau din jurul lor nu doar ceea ce ne-am dori să vedem la ei, ci și reacții mai puțin adaptative.

De exemplu, atitudinea părinților în fața unui conflict este foarte importantă pentru copil. Și este importantă deoarece copilul observă modul în care părintele rezolvă o anumită problemă. Dacă acesta răspunde cu agresivitate (fizică sau verbală) la ceea ce îl deranjează, este foarte posibil ca și copilul să răspundă în același mod, pentru că așa a învățat el că se rezolvă lucrurile.

Copilul își poate forma un anumit mod de exprimare a ceea ce simte, a emoțiilor sale, dacă sistematic părintele reacționează într-un anumit fel.

De exemplu, în cazul în care copilul trăiește într-un mediu în care sunt manifestate preponderent reacții de furie, atunci și imaginea copilului despre modul de relaționare cu ceilalți va fi definită de agresivitate și emoții negative, ceea ce va aplica și el în modul său de relaționare.

Poate, înainte de a ne întreba cum putem schimba ceea ce nu ne place la copil, ar fi util să ne gândim ce anume putem schimba la noi înșine.

Poate că ne-ar fi util să ne gândim la ceea ce transmitem copilului prin modul nostru de a reacționa la evenimentele din jur.

Pentru că modul în care noi reacționăm la lumea înconjurătoare devine un model pentru copil, iar noi, ca părinți, îl învățăm pe copil să se exprime emoțional și social, îl învățăm ceea ce nu-l învață nicio școală, și anume abilități de „viață” pentru viață.