Ne facem timp să facem bucurii celorlalți, ne facem timp să acordăm timp celorlalți, ne facem timp să îi îngrijim pe cei din jurul nostru.

Ne dedicăm copiilor, persoanei iubite, părinților, prietenilor. Ne găsim timp să ne jucăm cu copiii, să facem timp să gătim, să cumpărăm cadouri, să vorbim la telefon, să împlinim nevoile și dorințele celorlalți. Din bucuria lor ne facem bucuria noastră.

Ne facem timp și să ne certăm, ne facem timp să ne enervăm, ne facem timp să-i judecăm pe ceilalți, să fim deranjați de ce „nu face cel de lângă mine”. Ne facem timp să fim nemulțumiți din cauza celorlalți.

În această lume în care totul se schimbă rapid, în această lume în care timpul pentru noi pare să nu mai existe, ne mai găsim timp să vorbim cu noi înșine? Noaptea, înainte de a adormi, când rămânem singuri, cu gândurile noastre, cu visele noastre, cu dorințele noastre, ne gândim puțin: ce am făcut pentru noi în ziua care a trecut?

Câte minute mi-am acordat mie astăzi?
Cât de important sunt pentru mine?
Nu mai am timp pentru mine sau nu mai găsesc timp pentru mine?
Agenda este plină de timp pentru ceilalți, dar pentru mine?

Nu trebuie să facem lucruri mărețe, doar să facem lucruri care ne plac nouă, lucruri care ne relaxează, ceva care să ne bucure sufletul.

Pentru că acordând puțin timp persoanei noastre, vom fi părinți mai buni, parteneri mai calzi, vom fi mai relaxați, iar viața noastră mai frumoasă.

Să ne facem timp să ne facem bucurii și nouă, să ne facem timp să ne acordăm timp și nouă, să ne facem timp să ne îngrijim și pe noi.